Treceți la conținutul principal

Portofino - ca o esenta de parfum

Portofino este ca o esenta de parfum: intens, concentrat si plin de rafinament. Nu o apa de toaleta generoasa, care se evapora inainte sa iesi din casa, ci acel parfum rar, concentrat, care are nevoie de o singura picatura pentru a spune o poveste intreaga.Fiecare colt al acestui mic sat italian pare sa emane un farmec aparte, capturand esenta elegantei si a frumusetii naturale. La fel cum o esenta de parfum concentreaza cele mai fine arome intr-o picatura, Portofino aduna intr-un spatiu restrans peisaje spectaculoase, arhitectura colorata si o atmosfera exclusivista care te invaluie si te seduce. Este un loc care, desi mic, lasa o impresie puternica si de neuitat, precum un parfum care ramane mult timp in amintire.

Portofino ofera o paleta de experiente care ii incanta pe bonvivants: plimbari pe stradutele inguste si colorate, cine sofisticate in restaurante cu vedere la mare, explorarea buticurilor elegante si, desigur, sederea in hoteluri sau vile de lux. Fatadele caselor, in nuante de ocru, roz prafuit, verde salvie si galben unt, nu sunt doar frumoase. Sunt aproape indecent de fotogenice. Ai impresia ca fiecare balcon a fost asezat acolo dupa o lunga dezbatere intre arhitecti, pictori si Dumnezeu insusi. In port, iahturile sunt aliniate cu o disciplina pe care automobilele din marile capitale n-au cunoscut-o niciodata. Unele valoreaza cat PIB-ul unui oras de provincie, dar nimeni nu pare sa faca parada. Sau, ma rog, o face cu o discretie tipic italiana: suficient cat sa observi, dar nu atat de evident incat sa para lipsa de eleganta.

Portofino este unul dintre acele locuri unde luxul nu tipa. Nu te agreseaza cu opulenta, ci te invita sa observi detaliile: un espresso impecabil baut privind marea, o terasa unde timpul pare suspendat, un pahar de vin alb rece intr-o dupa-amiaza in care singura decizie importanta este daca mai faci o plimbare pana la far sau mai comanzi inca o portie de paste cu fructe de mare.

Aici, plimbarea este un sport national. Stradutele inguste te obliga sa incetinesti, iar asta nu este deloc o pedeapsa. Din contra. Fiecare colt ascunde un butic elegant, o galerie discreta, o gelaterie artizanala sau o fereastra plina de muscate care pare desprinsa dintr-un film italian din anii '60. Sunt locuri unde nu intri neaparat ca sa cumperi ceva, ci pentru placerea de a privi. In fond, contemplarea este una dintre cele mai rafinate forme de consum.

Apoi sunt restaurantele. Italia are darul de a transforma masa intr-un spectacol fara artificii inutile. La Portofino, pestele ajunge in farfurie aproape cu aceeasi viteza cu care a parasit marea, uleiul de masline nu are nevoie de prezentare, iar pastele iti reamintesc ca simplitatea este, de multe ori, cea mai sofisticata reteta.

Cei care au facut celebru satul nu au fost doar pescarii care l-au locuit secole la rand, ci si artistii, actorii, aristocratii si miliardarii care au descoperit ca exista un lux mai rar decat aurul: linistea. Din anii '50 incoace, Portofino a devenit un refugiu pentru cei care puteau alege orice destinatie din lume si totusi reveneau aici. Exista ceva reconfortant in ideea ca oameni obisnuiti si vedete de cinema admira acelasi apus. Diferenta este ca unii il fotografiaza cu telefonul, iar ceilalti il au deja imprimat pe coperta unei reviste glossy.

Merita urcat pana la Castello Brown, unde panorama asupra Golfului Tigullio justifica fiecare treapta. La fel si plimbarea pana la far, unde Mediterana isi schimba nuantele de albastru cu o nonsalanta pe care nici cei mai talentati pictori nu au reusit sa o reproduca perfect. Sunt locuri care nu incearca sa fie spectaculoase. Pur si simplu sunt.

Exista o ironie subtila in felul in care functioneaza Portofino. La prima vedere pare scena perfecta pentru demonstratii de opulenta: iahturi impecabile, hoteluri elegante si terase unde espresso-ul costa cat un pranz in alta parte. Dupa o zi petrecuta aici, insa, realizezi ca adevaratul lux nu sta in ambarcatiunile ancorate in port, ci in privilegiul rar de a nu te grabi nicaieri. Intr-o lume care transforma fiecare minut intr-o cursa contra cronometru, cateva ore petrecute privind marea fara niciun plan devin, paradoxal, cea mai scumpa experienta.

Poate tocmai de aceea Portofino nu este o destinatie pe care sa o bifezi. Este un loc care cere rabdare. Se descopera incet, intre doua cafele, intr-o conversatie purtata fara graba, intr-o lumina care se schimba de la o ora la alta si intr-o liniste pe care marile orase au uitat de mult cum suna.

Iar cand pleci, ai aceeasi senzatie pe care o lasa un parfum extraordinar: nu il mai porti pe piele, dar il recunosti instantaneu in memorie. Si iti promiti, aproape fara sa-ti dai seama, ca intr-o zi vei reveni. Pentru ca Portofino nu cucereste prin spectacol. Cucereste prin rafinamentul cu care demonstreaza ca, uneori, valoarea unui loc nu se masoara in suprafata, ci in emotiile pe care le lasa in urma.








Locuri de suflet pentru tine

Citeste si: 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Malta - l’art de vivre in ritm mediteranean

Putine activitati par sa imi provoace atata fericire ca o calatorie: sa-mi fac bagajul si sa plec undeva, departe de casa, fara sa stiu exact ce voi descoperi.  De data asta, destinatia a fost Malta - o insula mica in mijlocul Mediteranei, cu o energie surprinzator de vibranta. Malta nu a fost niciodata pe lista mea de travel. Aveam sentimentul ca nu voi rezona din cauza influentelor arabe, dar cum se intampla adesea cu prejudecatile, realitatea m-a contrazis frumos. Odata ajunsa acolo aveam sa aflu ca Malta este un mix de influente - arabe, italiene, britanice - care ii da un farmec aparte. Insula mi-a oferit mult mai mult decat ma asteptam: o combinatie fascinanta de istorie, oameni calzi, peisaje care iti taie respiratia si o identitate proprie, greu de cuprins in simple etichete. Am ales sa vizitez Malta pentru ca imi doream o destinatie cu vreme buna, ideala pentru plaja si relaxare. Si sub cerul ei azuriu am descoperit mai mult decat valuri calde - o energie care m-a cuc...

Barri Gothic-centrul vechi al Barcelonei

Barri Gothic,  centrul vechi al Barcelonei este unul dintre locurile dragi sufletului meu. Are o savoare deosebita, incarcat cu multa poezie si aer nostalgic, unde istoria se impleteste cu Picasso, iar linistea pe care ti-o confera este conducatoare spre introspectii si stimulatoare a creativitatii.  M-am lasat pierduta in labirintul de stradute ce converg in piatete, admirand cladirile incarcate de istorie, unele dintre ele datand chiar din timpuri medievale.  Exista unele cladiri inca de pe vremea cand romanii stapaneau Barcelona. Am admirat in mod deosebit  Catedrala Barcelona,  un exemplu tipic de arhitectura gotica spaniola, cu portaluri monumentale si arcade ogivale. Catedrala a fost numita dupa sfanta ce patroneaza orasul Barcelona - Sfanta Eulalia. Numele oficial al catedralei din Barcelona este  Catedrala de la Santa Creu i Santa Eulalia , care in catalana inseamna  Catedrala Sfintei Cruci si a Sfintei Eulalia. Ratacindu-ma pe ...